30 June, 2013

poezie

Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurliii,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii în gura mare,
Moaie-ti tocul în cerneala
Si-nainte de culcare

Da-i în scris porunca mortii,
Când si-o ascuti pumnalul,
Sa-l înfiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul.

de Spiridon Popescu

Timp pentru mine

Mancam mancare slaba, plina de E-uri
Si platim bani frumosi sa inotam in deseuri
Suntem pacificati cu o prosteala parsiva
Si ne taram zi de zi, somnambuli in deriva
Cheltuim bani pe care nu i-am muncit inca
Cand o sa vrem sa-i dam inapoi, n-o sa ne-ajunga
Uite cum scade speranta de viata lunga, marsh la munca
Cu pantofu' lucios si pantalon la dunga
Bea-ti cafeaua si taci daca-ai ales lesa
Lasa-te-n fotoliu comod si lustruieste-ti piesa

07 May, 2013

The climb is all there is.

Do you know what the realm is?
It's the thousand blades
of Aegon's enemies.
A story we agree to tell
each other over and over
till we forget that it's a lie.
But what do we have left
once we abandon the lie?
Chaos.
A gaping pit waiting
to swallow us all.
Chaos isn't a pit.
Chaos is a ladder.
Many who try to climb it fail
and never get to try again.
The fall breaks them.
And some are given
a chance to climb,
but they refuse.
They cling to the realm
or the gods
or love.
Illusions.
Only the ladder is real.
The climb is all there is.