24 July, 2013
30 June, 2013
poezie
Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii.
Doamne, daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurliii,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita.
Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii în gura mare,
Moaie-ti tocul în cerneala
Si-nainte de culcare
Da-i în scris porunca mortii,
Când si-o ascuti pumnalul,
Sa-l înfiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul.
de Spiridon Popescu
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii.
Doamne, daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurliii,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Da-i în scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita.
Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii în gura mare,
Moaie-ti tocul în cerneala
Si-nainte de culcare
Da-i în scris porunca mortii,
Când si-o ascuti pumnalul,
Sa-l înfiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul.
de Spiridon Popescu
Timp pentru mine
Mancam mancare slaba, plina de E-uri
Si platim bani frumosi sa inotam in deseuri
Suntem pacificati cu o prosteala parsiva
Si ne taram zi de zi, somnambuli in deriva
Cheltuim bani pe care nu i-am muncit inca
Cand o sa vrem sa-i dam inapoi, n-o sa ne-ajunga
Uite cum scade speranta de viata lunga, marsh la munca
Cu pantofu' lucios si pantalon la dunga
Bea-ti cafeaua si taci daca-ai ales lesa
Lasa-te-n fotoliu comod si lustruieste-ti piesa
Si platim bani frumosi sa inotam in deseuri
Suntem pacificati cu o prosteala parsiva
Si ne taram zi de zi, somnambuli in deriva
Cheltuim bani pe care nu i-am muncit inca
Cand o sa vrem sa-i dam inapoi, n-o sa ne-ajunga
Uite cum scade speranta de viata lunga, marsh la munca
Cu pantofu' lucios si pantalon la dunga
Bea-ti cafeaua si taci daca-ai ales lesa
Lasa-te-n fotoliu comod si lustruieste-ti piesa
23 June, 2013
21 May, 2013
08 May, 2013
07 May, 2013
The climb is all there is.
Do you know what the realm is?
It's the thousand blades
of Aegon's enemies.
A story we agree to tell
each other over and over
till we forget that it's a lie.
But what do we have left
once we abandon the lie?
Chaos.
A gaping pit waiting
to swallow us all.
Chaos isn't a pit.
Chaos is a ladder.
Many who try to climb it fail
and never get to try again.
The fall breaks them.
And some are given
a chance to climb,
but they refuse.
They cling to the realm
or the gods
or love.
Illusions.
Only the ladder is real.
The climb is all there is.
It's the thousand blades
of Aegon's enemies.
A story we agree to tell
each other over and over
till we forget that it's a lie.
But what do we have left
once we abandon the lie?
Chaos.
A gaping pit waiting
to swallow us all.
Chaos isn't a pit.
Chaos is a ladder.
Many who try to climb it fail
and never get to try again.
The fall breaks them.
And some are given
a chance to climb,
but they refuse.
They cling to the realm
or the gods
or love.
Illusions.
Only the ladder is real.
The climb is all there is.
Subscribe to:
Posts (Atom)




